Cristofor Columb şi România

Cristofor Columb se obosise de cât plutise. Dar, vorba aceea: „Cu răbdarea, treci şi marea!”.

Astfel, după un timp, răbdarea îi fu răsplătită. Tocmai ajunsese pe o plajă superbă, un paradis tocmai bun de a fi arătat celorlalţi ca „Pământul lui Columb”.

Însă, fiindcă Dumnezeu avea alte planuri cu navigatorul nostru, a hotărât să îl lase, pentru câteva minute, să privească în viitorul „paradisului nedescoperit”.

Când Columb a văzut puţin în viitorul României încă nedescoperite, a hotărât să descopere America.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Suflet gol

Se trezi. Deschise ochii, dar îi inchise rapid când văzu mingea strălucitoare de foc. Soarele! Cum putea exista ceva atât de vesel, de pur, de strălucitor pe lumea asta când viaţa ei era o mixtură de suferinţă, întuneric, ură?

Însă avu puterea să se ridice, începând să se îndrepte cu paşi mici spre baie. Îşi văzu reflecţia în oglindă şi lăsă lacrimile negre să păteze lavoarul de porţelan.

Ce s-a întâmplat cu femeia frumoasă, iubită de ceilalţi?

O voce dinăuntrul ei îi răspunse: „Tu credeai că va rezista?!”.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

I’m not death

Stay calm. I’m not death. Atâta zic! Aaa, şi…

La ce mă gândesc?

T. Muzică. Vară. Soare. Şezlong lângă piscină. Teme(ieşiţi din capul meu). Am primit mesaj înapoi de la Ioana(BRB!). Cărţi. Din nou soare. Dar acum Valuri. Marea albastră. Glume. My Heart on Fire. Proiectul la Engleză(Offf). Culori. Schiţe. Pian. Msaje. Plimbări cu rolele. Înot. 11 Februarie. 16 August. Liceu. Examene(NUUU!). Cld. Costume de baie. Pantaloni scurti şi balerini. TU-tu roz.

Aţi înţeles ceva? Eu da. Dar trebuie să las aceste lucruri deoparte şi să mă reapuc de Baltagul. De ce, de ce a trebuit Mihail Sadoveanu să scrie Baltagul?

Ca o pagină de jurnal?

Sunt aici. În faţa monitorului, dar parcă nu sunt aici. Parcă sunt doar o fantomă. Poate că nu exist. Poate ca asta e doar o criză adolescentină, cum zicea şi profa de religie… dar, ia stai putin, ce criză adolescentină? Doar delirez. E de la frig. Şi cică gardul de la Spitalu’ 9 nu are găuri.

Mi`am dat seama ca am un exces de imaginaţie. Mi`am dat seama că tot timpul l`am avut. De aceea când profa de religie ne`a pus să scriem despre problemele noastre(fără să ne semnăm, normal) eu am scris doua pagini A4. Şi nu am scris aşa de mult pentru că aveam probleme, ci pentru că… aveam nevoie să îmi pun gândurile pe hârtie. Şi mi`au plăcut scrisorile acelor adolescenţi din carte din care ne`a citit profa. Scriau aşa de frumos, dar defapt ei aveau nevoie de răspunsuri. Pentru ca aşa cum a zis şi profa, în adolescenţă avem nevoie de răşpunsuri pentru că nu ştim spre ce ne îndreptăm, ce să facem când vom termina liceul.

Asta înseamnă ca eu nu sunt adolescentă?

Pentru că eu ştiu spre ce mă îndrept, cum să ajung acolo. Şi de faza cu problemele nici nu e loc. Nu am ce probleme să am. Poate doar din seria “cu ce mă îmbrac mâine?” pentru că nu ştiu ce să aleg.

Ştiu, mi`am dat seama că ceilalţi au dreptate.

Nu ştiu dacă o ziceau în glumă sau nu, dar eu chiar nu sunt normală. Cine ştie, poate că am rămas cu “sechele” de când au vrut ăia să mă jefuiască. De aceea acum îi mulţumesc piciorului meu drept care le`a dat un şut. Şi îmi urăsc ghiozdanul pe care scrie mare “Puma original” ca să vadă tot cartierul. Dar să trecem peste.

Acum mi`am pierdut ideile. Pentru ca latră Acky şi mă cert cu el. Acum s`a potolit.Dar mintea meu e tot un roi de albine care zboara din stanga in dreapta. Mai ales acum când pentru prima oara în viaţa mea mi`a ieşit media 9 la mate. Şi la istorie şi geografie. Să nu mai zic de 8`ul de la sport. Ce, e vina mea că am făcut 8 ani balet si nu pot sa alerg repede din cauză că m`am onbişnuit cu poantele? În rest numai medii de 10. Dar, ah… o mai zic înca o dată: URĂSC MATEMATICA.

Contează?

Şi…ta da daa… am revenit cu primul post din acest an.
Trebuie sa spun ca dupa vacanţa de iarnă, şcoala mi`a ocupat cea mai mare parte a timpului. Nici de citit nu am mai avut timp. I mean, din Christine am citit doar primele vreo 50 de pagini pentru că normal ca, acum fiind sfârşitul semestrului şi eu ultima la catalog, la unele materii gen Muzică şi Biologie nu prea am note.
Dar, se mai găsesc şi excepţii astfel incât la Desen nici acum nimeni din clasa nu are note.
Mda….şi uite aşa ma chinuiesc eu sa scriu un post acum , când mintea îmi este cam goală şi ma gândec că mai bine aş pune mâna pe Bltagul. A, nu v`am spus? Măreţul meu ţel pentru 2010 este să termin Baltagul. Încă de prin iunie vreau să îl termin, dar având în vedere vremea de afară, celelalte cărţi de citit, noile albume, shoping`ul, tabăra şi alte chestii am citit doar 15 pagini din el. Şi daca ar fi fost ceva legat deJocurile Foamei(new obssesion) l`aş fi citit imediat. Şi uite aşa iar îmi aduc aminte de Jocurile Foamei. În ultimul timp foooarte multe lucruri îmi aduc aminte de ele. Maia les imaginea aia pentru proiectul la bio cu ferma de capre pe care scria “Mos Capră”:)).
Nu ştiu cqnd voi scrie din nou. Sper ca voi mai scrie până în vacanţa dintre semestre. Dacă Inspiraţia va binevoi să mă viziteze şi să rămână la mine.

Pur şi simplu nu ştiu ce titlu să pun

A venit Crăciunul. A trecut şi Craciunul. Cadouri au fost, ca în orice an, urmeaza sa vina şi altele, din fericire nu m`am îngrăşat,m`am jucat în zăpadă cu Acky(căţeluşul meu), am făcut poze care încă stau cuminţi în aparatul de fotografiat şi aşteaptă să fie descarcate în pc pentru a i le trimite şi Alexandrei. Acestea sunt noutăţile în roz. Acum vin cele mai nefericite.

De când a început vacanţa m`a tot durut capul. Faza e ca ştiu şi de ce. E din cauza acelui corector nenorocit şi a idiotului -pe care nici acum nu l`am aflat- ce mi l`a aruncat în cap. Stateam liniştita în banca mea în pauză -suna putin cam a “geek”, nu?- recitin “Zori de zi” când mă trezesc că “ceva” mă loveşte în tâmplă. O sticluţă din aceea de pastă corectoare. Îmi duc mâna la tâmplă, îmi ridic privirea din carte, vreau să zic “Oh my God” sau ceva asemănător, dar simt că ameţesc şi îmi las capul pe bancă. După care mi se rupe firul şi în faţa ochilor văd numai negru(bine ca nu am văzut o luminiţă albă:))). Dupa care ma trezesc la baie în compania a doua colege. Am aflat că o colega l`a chemat pe Mocanu(dirigu’) şi pe gardian. Mocanu a venit să vada ce s`a întâmplat, a zis că sunt bine şi nu am paţit nimic grav şi nu a luat nicio măsură în privinţa prostului care a aruncat cu coresctorul(care cică ar fi un coleg, Dobre, dar nu se ştie sigur). Deci, clasa era aproape plină, dar nimeni nu avăzut nimic? Ar fi trebuit sa fac eu pe Sherlock Holmes, dar nu m`a dus capul(şi la propriu şi la figurat:|) Şi, normal, ca Mocanu a zis ca sunt bine, dar trecând peste durerile de cap pe care le am de la un timp, dacă aş fi păţit ceva mai grav, oare ce “măsuri” ar fi luat? Oricum, vred ca primul semn că m`am dus cu capul a fost ca le`am lăsat pe cele doua colege să mă ducă în clasă pe braţe când noi aveam ora d ebiologie. DE BIOLOGIE. La ce profă avem e bine ca nu ne`a făcut nimic. Şi`o fi dat seama că sunt în covalescenţă.:))

În fine, concluzia e că de atunci mă îndop cu pastile nenumărate de Nurofen si, în ianuarie mă duc la optica pentru că s`ar putea sa am nevoie de ochelari. Şi mai îmi pun si aparat dentar. Sper doar ca ochelarii să nu fie d efolos că altfel… îmi fac doua codiţe şi nu mai ies din casă pană nu scap de ochelari sau aparat dentar.

Dar nu despre asta vroiam să scriu ci despre…staţi puţin ca am uitat. Ah, m`am luat cu capul(şi la propriu şi la figurat) si am pierdut ideea!

Aha, da! Vroiam să scriu despre schiţe şi despre 2010.

De la un timp m`am reapucat de schiţe(de design vestimentar). Nu am luat niciodată cursuri, dar toata treaba asta cu schiţele a început în iunie 2009 parcă. Nu aveam ce face, afara era mult prea cald şi m`am gândit să desenez haine ca tot vroiam sa fac asta din timpul clasei a VII a. Am desenat prima mea schiţă şi a ieşit bine. Şi am continuat. În fine, acum sunt clasa a VIII a şi nu prea am timp de ele, dar în vacanţa asta de trei săptămâni le`am găsit şi lor un loc.

Şi acum, 2010.
În 2010 vreau să fac ce îmi place.
Cum ar fi să pun unul dintre nenumăratele gânduri ce îmi zboară prin cap pe hârtie. Şi poate am să reuşesc. Trebuie să reuşesc ca doar sunt Leu, nu? Dacă nu reuşesc din prima, mai încerc.

Vreau să intru la Caragiale, la filologie-engleză. Pentru ca ştiu ca realul nu e pentru mine. Poate aş mai vrea la Arte, dar… nu, aleg tot filologie-engleză la Caragiale. Şi pentru ăia care zic că nu am cum să intru le zică numai ca să se oftice ei o să intru la Cara.

Vreau să mă duc din nou la cursuri de pian sau orgă. Am mai luat ore de pian când eram mică şi învăţasem să cânt câteva cântecele. Şi îmi plăcea dar după aceea profesorul s`a retras şi alţi profesori făceau cursuri doar cu copii de la Arte.

Poate o să mă duc şi la cursuri de design vestimentar. Mă mai gândesc.

Poate(again “poate”) o să mă duc din nou la corefrafie şi balet:X. M`am retras de 2 ani(de la începutul clasei a VIIa) pentru că trebuia să dau tezelea alea unice şi să învăţ mai mult. Şi acum îmi zic că s`ar putea ca de atunci să fi fost lovita la cap. Cum să mă retrag de la coregrafie şi balet după 8 ani în care am participat la concursuri, spectacole şi mi`am dat seama ca îmi place aşă mult? E clar că şi atunci aveam ceva la cap.

Si ar mai fi, dar… iar mă doare capul. Mă duc să mai iau un Nurofen şi poate mai scriu mâine sau oricum, dupa 1 Ianuarie.
Apropo, miercuri ma duc la ziua Ştefaniei. Party! Şi prin această postare, chiar daca ce o să zic nu se leagă de cap, Caragiale, 2010 si schiţe TREBUIE sa îi urez Ştefaniei un “La multi ani, Ştefilica!>:D<”. Ştiu ca nu o să vezi asta, dar lasă că o să vadă alte persoane.

Crăciun Fericit!

Pentru că astăzi este Ajunul Crăciunului, m`am decis să scriu pe blog ce i`am promis Ioanei de când a inventat… nu ştiu cum să o numesc, o să vedeţi voi despre ce e vorba.
Totul a început în ora de mate. Când stăteam în “U” şi făceam mate cu Parpalac că era bolnav Mocanu şi Ioana stătea lângă mine. Cum noi repetam chestii deja ştiute, eu cu Ioana în ora aia nu am mai scris nimic în caiete(şi nici în celelalte ore făcute cu Parpalac pentru ca nu înţelegeam nimic). Şi aşa am ajuns cu Ioana să vorbim despre ce vrem de Crăciun. Ea a zis că îl vrea pe Michael Jackson sub brad şi eu am zis “bine”. Atunci Ioana şi`a dat drumul genialităţii interioare şi m`a întrebat:

IOANA:Şi dacă sub brad l`ai găsi pe Taylor Lautner?
EU:Da, sigur. Şi vorbeşte şi româna.
IOANA:Nu, să îţi zică “Merry Christmas, Andreea!”(şi atunci Ioana a făcut un semn rotind măinile cu arătătoarele în faţă; gen Elvis Presley parcă)

După care pe mine m`a bufnit râsul, Parpalac s`a uitat la noi şi ne`a lăsat în pace(deoarece, cred eu, am făcut bine toate exerciţiile când m`a scos la tablă şi a văzut că mă pricep la mate). Toată ora a continuat cu eu fiind naratoarea şi Ioana ocupându`se de dialogul povestirii “Taylor Lautner sub brad”.
Deci, drepturile de autor pentru “Merry Christmas, Andreea!+semnul” îi revin Ioanei. Crăciun fericit si ţie Ioana că nu ştiu dacă putem să mai vorbim mâine.

Crăciun fericit!:)

Scriu o carte…

Am fost la Diverta şi uitându`mă după noi cărţi am dat peste foarte multe cărţi gen “Cum să slăbeşti”. Le`am răsfoit şi sincer nu am înţeles nimic din ele. Dacă te iei după o carte din aceasta şi faci tot ce scrie în ea ca să slăbeşti cred că mai rău te îngraşi.

Aşa că eu, care ţin cură de slabire( nu stiu de ce, dar aşa mi`a venit) voi scrie o carte. Titlul va fi următorul:”Cum să iei în greutate/Cum să te îngraşi cu Annnn”. Cartea sigur va fi un succes. Cred că va fi singura de acest gen. Acum îmi mai trebuie doar timp, chef şi mâncare non`stop pentru a o scrie.

Deci, pentru că mă voi ocupa de scrierea acestei cărţi, geniul meu interior o/îl roaga pe cel/cea care ma sună cu număr privat de trei ori pe zi să înceteze. Eu cred că tu, cine oi fi care mă tot suni cu număr privat vrei să îmi strici pofta de mâncare că să nu mai pot scrie cartea. Îţi dau un pont: sună`mă şi la gustarea dintre mese, cănd mănânc cereale şi când beau ceaiul că oricum nu iţi răspund. Nu de alta, dar dacă iţi răspund s`ar putea sa zic ceva care nu  e tocmai potrivit pentru atmosfera de Crăciun. Wow, dar ce rea sunt.:))

Let it snow

Pentru că după ce mi`am făcut blogul nu am scris nimic pentru că au fost tezele, am fost răcită(nu am avut porcină pentru că nu am guiţat) şi am luat vacanţă m`am gândit ca prima postare  a blogului meu să fie despre ZĂPADĂ.

A început să ningă. Defapt, în Ploieşti a nins până acum o zi. Şi cum citeam Jocurile Foamei şi mă uitam de la fereastra camerei mele ce frumos ninge- şi puternic – în minte mi`a venit melodia de la Jacobs( sau altă marcă de cafea). Aia cu “Let it snow”. Bine că nu am început să cânt că aş fi spart geamurile şi s`ar fi făcut frig in casă.

Dar, acum nu înţeleg un lucru. Dacă e încălzire globală şi bla bla bla, cum de mai ninge şi e un frig afară de îţi clăntăne dinţii în gură?

În fine, important  e că ninge.